Târgșoru Vechi, jud. Prahova

      Rezervația arheologică ''Târgșorul Vechi'' este situată la aproximativ 8 km. vest de municipiul Ploiești, pe dreapta șoselei ce duce de la Ploiești spre Târgșor, teritoriul său fiind străbătut de pârâul Leaota.
    Cercetarea arheologică a perimetrului rezervației a început în 1956, când domnul Gh.Cantacuzino traseză primele secțiuni în primetrul curții voievodale. În decursul celor aproape 50 de ani de cercetări sistematice neîntrerupte, și-au adus contribuția o pleiadă de arheologi printre care îi menționăm pe dl. Gh. Diaconu (sufletul șantierului timp de 45 de ani), D.Popescu, V.Teodorescu, N.Constantinescu, D.V.Rosetti, S.Morintz, D.Lichiardopol, Al.Niculescu, în prezent din colectiv făcând parte și mai tinerii B.Ciupercă și A.Măgureanu.
    În perimetrul de peste 17ha. protejate teoretic prin statutul de rezervație arheologică de importanță națională au fost identificate și cercetate vestigii care de-alungul timpului s-au concretizat în valoroase contribuții privind înțelegerea habitatului uman.

    Cel mai vechi complex descoperit pare a fi databil în paleoliticul final. este vorba despre o posibilă locuință de formă semiovală descoperită în colțul de sud-sud-est al incintei medievale.

NEOLITICULUI îi aparțin complexe ale:

- culturii Starcevo-Criș (ceramică puternic corodată, cu pleavă folosită ca degresant, diverse unelte și ustensile din silex sau cuarțit - lame, răzuioare);
- culturii ceramicii liniare;
- culturii Boian (ceramică fină, decorată cu pliseuri, ''decor incizat larg, reticent excizat sau cu hașuri'', material litic format din lamele și microlite din silex);
- culturii Gumelnița ceramică descoperită în sectorul A, lame din silex, tip G A1 și G A2; fiind identificată și o posibilă așezare la est de incinta medievală.

EPOCII BRONZULUI îi sunt caracteristice descoperiri ce pot fi atribuite

- culturii Monteoru (ceramică fină cu decor geometric: cești cu toartă, askos, vase de provizii dar și ceramică grosolană cu decor cu măturica;
- probabil orizontului mormintelor cu ocru îi aparține un mormânt de înhumație. Scheletul era în poziție chircită, avea un vas depus lângă craniu și bucăți de ocru.
- de asemenea pot fi menționate vestigii ale culturilor Glina III-Schnekenberg sau Tei;

În HALLSTATT (grupul cultural Ferigile-Bârsești) poate fi datată o așezare situată în apropierea zidului de vest al incintei voievodale căreia îi aparține o locuință parțial îngropată, diferite alte complexe (gropi menajere sau cultice?) ceramică, vârfuri de săgeți;

LA TÈNE : La 150m E de incinta medievală a fost identificată o așezare databilă I ante - I post (unelte, ceramică reprezentată de fructiere, cățui…)

Epocii ROMANE îi aparțin
- 2 cuptoare de ars ceramică situate la 15m nord de terme;
- terme de formă dreptunghiulară (30x20m pe direcția N-S), grosimea zidurilor lucrate din piatră de carieră legată cu mortar fiind de 0,80m. În starea actuală în afara fundațiilor, din elevație nu se păstrează decât mici porțiuni. Edificiul poate fi împărțit în două aripi. Aripa de răsărit, mai bine conservată, cuprinde apodyterium, palestra și frigidarium, iar la extremitatea de N, un praefurnium ușor retras din planul laturii estice a edificiului. Aripa de apus, compusă din 5 încăperi era dotată la un nivel inferior, cu instalații de hypocaust. De remarcat că la terme nu au fost găsite cărămizi curent folosite în evoluția construcțiilor ci numai țigle și cărămizi de tip bipedoles sau pedoles folosite pentru pardosirea bazinelor, cele mai multe purtând ștampila legiunii XI Gemina PF. Alături de acestea apar olane, conducte și elemente de pavaj. Una dintre încăperi are pereții acoperiți de un strat gros de mortar vopsit cu roșu-pompeian; hypocaustul păstra in situ câteva pile (cărămizi rectangulare)
- Castrului i se cunoaște în prezent doar amplasarea aproximativă la 60 E de terme, traversat de șoseaua Strejnic-Târgșor. Cercetările parțiale s-au soldat cu dezvelirea parțială a unei construcții cu plan absidal, a cărei zidărie de fundație era din piatră de râu și piatră de carieră fasonată, cu parament din piatră de râu, emplectonul fiind din piatră de râu de dimensiuni mai mici. Se presupune că este vorba de un turn situat pe curtină sau chiar un turn de poartă.
- Urme de locuiri romane au fost surprinse și pe grindul ce domină zona. Au putut fi cercetate urmele a două barăci (la 90-100m NNV de terme). Una are laturile de 12m marcate de prezența unor tălpi masive, late de 0,50m și a unor fragmente de tegule ștampilate. O a doua construcție se află la 10-15m de prima, fiind mult mai puternic afectată de amenajarea extinderii incintei medievale.
- în toate complexele menționate mai sus au fost descoperite cărămizi ștampilate Leg(io) XI C(laudia) P(ia) F(idelis) și Cohors I Commagenorum, ceramică cu decor ștampilat, amfore, obiecte de factură romană, piese de armament, piese de port și podoabă, monede romane imperiale (ultimele datează din 118 p.chr.), pavaj din pietre de râu.

Ep.Post romană

Sec. II-III :
- așezare Chilia-Militari (20 de locuințe adâncite în pământ, grupate în cercuri, fără instalații proprii de foc, acestea din urmă fiind identificate în afara construcțiilor. Ca elemente de inventar, alături de ceramica specifică, menționăm fibule de tip Aucissa, cu genunchi, cu port-agrafă înaltă, cu picior întors pe dedesubt, piepteni din os, monede romane imperiale)
- din necropola sarmatică (sec. III) au fost documentate 36 de morminte de înhumație, orientate genere N-S, la unele se constată prezența deformării artificiale a craniilor, 50% fiind deranjate de jefuiri antice (contemporane). Sunt dispuse în gropi rectangulare, fără nișă sau altă amenajare specială. Ceramică lucrată cu mâna, fibulă cu port-agrafa înaltă, fusaiole, oglinzi cu tamga, catarame de încălțaminte, cercei, mărgele din lapislazuli, specifice sec. III
- sec. III-IV necropolă tip Sântana de Mureș - Cerneahov: cea mai mare cercetată până în prezent. Situată la E și SE de incinta medievală, necropola birituală cuprinde până în prezent 434 de morminte dintre care 203 sunt de incinerație iar restul de 231 reprezintă morminte de înhumație; baza de date pe care o asigură (câteva mii de obiecte de port și podoabă) face să fie bine cunoscută cercetătorilor din Germania, Rusia, Ucraina, Franța, Polonia, datorită importanție descoperirilor, prezentate cu acribie de cercetători. Dintre acestea menționăm ceramica cenușie de bună factură, pahare din sticlă, arme, fibule, piepteni din os…
Sec. V-VII :
- 2 așezări de tip Ipotești-Cândești: 14(12+2) locuințe adâncite cu vetre mărginite de bolovani și o groapă menajeră. 2 fibule cu piciorul întors pe dedesubt. Predomină ceramica lucrată cu mâna, existând și forme atribuibile modei slave, iar importurile sunt reprezentate prin amfore.
- mormânt de călăreț avar înhumat cu resturile parțiale ale unui cal, arme, piese de centură, piese de harnașament (VIII? datorită cataramei de centură)
Sec. VIII-X :
- 3 așezări de tip Dridu, locuințe adâncite cu vatră de foc întărită cu bolovani, cu par central de susținere a acoperișului, sau dispuși la colțuri. Dintre piesele de inventar se remarcă ca număr ceramica, piese de port și podoabă (cataramă în formă de liră)
Sec. XII-XIII:
- urme de viață la NV de incintă, pe malul stâng al Leaotei, datate relativ (mai noi ca Dridu, dar mai vechi decât orizontul XIV-XV)

MEDIEVAL (cercetări 1959-1964)

Târgului medieval îi corespund următoarele nivele cronologice :
- Nivel de secol XIV datat cu monede de la Vlaicu-vodă, Mircea cel Bătrân și Radu I (1377-1384) Necropolă medievală sec. XIV : 6 morminte dintre care unele sunt tăiate de gropile unor morminte de secol XV.
- Nivel de XV Acest nivel este certificat documentar prin hrisovul din 1413 dat de Mircea cel Bătrân unde este menționat târgul ca punct de vamă.: locuință de suprafață cu pivniță, în care a fost descoperit un cerc din fier (probabil de la un butoi d=0,50m), Orizontului XV-XVI îi mai aparțin alte 14 locuințe de tipul celor adâncite în pământ. Tot acestui nivel cronologic îi aparține biserica ridicată de Vladislav II.
- Nivel XVI-XVII: locuință cu ziduri din piatră cu mortar, iar la Est de incintă au fost reperate locuințele și atelierele unor meșteri olari și fierari, în timp ce la NV de curtea domnească sunt cele ce aparțin probabil negustorilor târgului. Acestui nivel îi aparțin și 2 biserici, una presupusă a aparține domniei lui Neagoe Basarab, iar cealaltă lui Mihnea Turcitul. Cele două mai păstrează mari porțiuni din pereți realizați din cărămidă și piatră, fiind decorate cu brâu din cărămizi tip dinți de lup.

Incinta voievodală cu incintele sale și biserica
Prima fază (A) e reprezentată de biserica lui Vlad-Țepeș. În 1886, este presupusă a fi fost descoperită aici o pisanie ce atestă singura ctitorie religioasă a domnitorului. Necropolă medievală : 10 morminte anterioare incintei I, probabil aparținând bisericii lui Vlad Țepeș (1461), al cărei loc nu este în prezent cunoscut.
Cea de-a doua fază (B) o constitue apariția primei incinte probabil construită începând cu vremea lui Neagoe Basarab, când Târgșorul este menționat pentru prima dată ca fiind o curte domnească, fapt confirmat și numismatic printr-o monedă de la Ferdinand I al Ungariei (pavaj turn). Se pare că incinta I era apărată de un braț artificial al Leaotei, care suprapune complexe databile în secolele XIV-XV. Faptul este confirmat și de descoperirea unor pive de apă și dârste. Brațul a fost abandonat odată cu construirea incintei II și acoperit cu moloz.
Turnul de intrare (suprafață 16m2 cu ziduri de grosimi cuprinse între 1,25 și 1,60m)
Casa domnească zidită din registre alternante din cărămizi și bolovani de râu; în cuprinsul acesteia au apărut sobe din teracotă și discuri ornamentale. Mai menționăm și o construcție adosată zidului de V.
În faza a treia (C) datată în a doua jumătate a secolul XVII, Antonie-vodă din Popești schimbă radical aspectul curții domnești. Astfel, prin hrisovul din 9dec.1671, vechea curte domnească este transformată în mănăstirea Turnu. Ca atare se construiește (probabil peste biserica lui Țepeș) o Biserică construită din cărămidă (17,50x7,50m), de tip mononavă, cu două cupole ce acoperă naosul și pronaosul. În colțul de NV al pronaosului este o scară interioară de acces probabil spre o clopotniță.
Se reclădește colțul din SV, se adaugă un corp de clădire compus din 5 încăperi pardosite pe latura de E , în timp ce pe cea din vest apare o clădire formată din 6 încăperi. Turnului de intrare i se adaugă o scară zidită și suferă modificări la nivelul parterului.
În faza a patra (D) domnul C.Brâncoveanu ridică o a doua incintă și pictează biserica lui Antonie-vodă. Din această epocă datează și un hambar și poate o bucătărie cu rigolă de scurgere ca și o instalație sanitară.
În 1752 mănăstirea e închinată ca metoh Spitalului Pantelimon din București, 50 de ani mai târziu fiind grav afectată de un cutremur, pentru ca înainte de 1864 mănăstirea să se spargă mutându-se la Târgșorul Nou.

Vom încheia această concisă, dar, sperăm, ilustrativă prezentare a complexității sitului de la Târgșor prin câteva considerații.
Cercetările de pe malurile Leaotei au făcut să apară urme de locuire ce definesc toate epocile din paleolitic și până în secol XIX p.Chr. Practic este locul ideal pentru cercetători de a studia relațiile și interacțiunile dintre epoci, populații, mode. Unicatul descoperirilor îl reprezintă însăși posibilitatea cercetării lor în paralel și ca atare realizarea unei foarte importante comparații a datelor arheologice între diferitele ansambluri care alcătuiesc situl.
 

text: Bogdan Ciupercă, Andrei Măgureanu