Coasta Boinești (sau Belevara)

      Poziția așezării
  Aflată la o distanță de 1250 m de Remetea Șomoș, așezarea se situează pe locul cel mai înalt al unui pinten vulcanic, orientat sud-vest-nord-est; una din laturile sale domină la sud-est de o manieră abruptă pârâul Valea Rea, iar cealaltă latură se prezintă sub forma unei pante mai line prezentând un strat argilos. Extremitatea de nord-est a pintenului vulcanic care domină râul Lechincioara este barată de o ridicare de pământ în care se află vestigiile unei cetăți protoistorice.
      Cercetări arheologice
  Descoperită în 1957 de C.S. Nicolǎescu-Popșor și Elena Covaci. Ei au identificat două niveluri arheologice atribuite unui Musterian final și unui Aurignacian mijlociu. Săpăturile au fost reluate în 1960, 1962 și 1967 de către Maria Bitiri, care a decapat o suprafață totală de 250 m2. Au fost recunoscute trei niveluri arheologice, diferențiate mai mult pe baze tipologice decât stratigrafice: Gravettian în depozitele orizontului A, Aurignacian într-un un limon maroniu, Musterien tardiv în depozite argiloase roșcate.
  În 2005 și 2006 au fost efectuate cinci sondaje în locul cel mai înalt, aproape de o bornă topografică (47°53’ 56N, 023° 20’ 01E), situându-se la cota 216 după o hartă mai veche și la cota de 219 m după relevarea prin GPS. Implantarea sondajelor a fost dictată de necesitatea observării poziției vechilor săpături cât și de rezultatele obținute în urma carotării.
   Sondajele au pus în evidență următoarea succesiune stratigrafică:
- sol de suprafață (gr. max. : 0,30m) conținând în partea inferioară, la limita cu depozitul următor, material litic (nivel arheologic C, probabil Gravettian)
- silt brun gălbui închis (10 YR 4/4 și 4/6), argilos, cu o grosime maximă de 0,30 m (nivel C1, Aurignacian)
- silt brun închis (7,5 YR 5/6), argilos, observabil pe o grosime de 0,40 m la 0,90 m, așezat pe blocuri mari de andezit ce constituie substratul. În sondajul B4, partea superioară a limonului argilos a livrat piese litice (nivel D, paleolitic mijlociu), separate de cele din nivelul C1 de 0,15 până la 0 ,20 m de un sediment steril.
  În urma celor două campanii a rezultat un total de 1372 de piese litice. Materia primă, extrem de variată este reprezentată de roci magmatice efuzive (dacit, andezit, obsidian), roci metamorfice (cuarțit), roci sedimentare clastice (gresie, marne), roci sedimentare de precipitație ionică (silex, jaspuri etc), roci nediferențiate.
  Uneltele sunt dominate masiv de grattoare: pe vârf de lamă, carenate și diverse. Alte tipuri de unelte: racloare, burine, lame și lamele retușate, perçoir etc.
  Secvența stratigrafică observată la Boinești corespunde unui strat subțire argilos specific depresiunilor, afectând substratul compus din roci vulcanice. Originea sedimentelor este, deci, locală. Au fost efectuate o serie de prelevări pentru datări IRSL. Cărbunii prelevați constituie obiectul unor datări 14C. Rezultatele vor putea fi confruntate cu cele obținute prin metoda IRSL. În diferitele niveluri, prezența nucleelor, a produselor de debitaj și a uneltelor ne fac să ne gândim că acest material nu indică simple halte de vânătoare, ci mai degrabă campări de mai lungă durată. Implantarea lor a fost impusă de poziția excepțională care a permis observarea bazinului Oaș pe distanțe de mai mulți kilometri de jur împrejur, permițând totodată observarea deplasării marilor ierbivore.