Cercetările arheologice din tell-ul de la Pietrele-Măgura Gorgana (com. Băneasa, jud. Giurgiu) fac parte dintr-un proiect comun de cercetare româno-german, iniţiat de Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” (Bucureşti) şi Deutsches Archäologisches Institut, Eurasien Abteilung. Aşa cum este menţionat în protocolul de colaborare proiectul cercetările de teren sunt prevăzute pe o durată de 5 ani, fiind urmate de publicarea finală a rezultatelor cercetării. Este un proiect cu caracter interdisciplinar, obiectivele fiind următoarele:

 

Tell-ul din punctul „Gorgana” se află la jumătatea distanţei dintre satele Pietrele şi Puieni, pe marginea terasei Dunării, la cca. 7 km de malul fluviului. Spaţiul dintre terasă şi Dunăre, înainte ocupat de mai multe bălţi (cea mai importantă fiind Balta Pietrele), a fost „redat agriculturii” prin amenajarea mai multor canale. Tell-ul are o formă ovală cu diametrul E - V de 96,70 m şi cel N - S de 90 m. Înălţimea este de aproximativ 9 m.

Tell-ul de la Pietrele a fost cercetat anterior de Dumitru Berciu (Berciu 1956). În octombrie 1943 a făcut un sondaj de 4,7 x 3 m care a atins adâncimea de -3 m. Între 12-28 august 1948, D. Berciu a efectuat un alt sondaj (7 x 7,5 m) a cărui suprafaţă săpată a fost treptat restrânsă pentru a ajunge la „solul viu”. D. Berciu a surprins mai multe nivele Boian şi Gumelniţa, stabilind următoarea secvenţă stratigrafică:

 

 

Cercetările arheologice au reînceput în anul 2002 cu deschiderea suprafeţei B în partea de nord a tell-ului, nederanjată de săpăturile anterioare. Ulterior în campaniile din 2004 şi 2005 suprafaţa B a fost extinsă (dimensiunea prezentă: 16 x 9 m), pentru a se surprinde mai multe secvenţe ale structurilor de locuire descoperite anterior. A doua suprafaţă (F), deschisă în partea de sud a tell-ului în anul 2004, într-o zonă puţin afectată de săpăturile lui Berciu a fost extinsă în anii 2005 şi 2006 către est şi sud cu 4 m în vederea surprinderii structurilor de locuire aflate în imediata vecinătate a pantei meridionale a Măgurii Gorgana (dimensiunea prezentă: 8 x11 m). În ambele suprafeţe au fost cercetate resturile mai multor locuinţe construcţii incendiate aliniate în rânduri pe direcţia nord-sud. Structurile de locuire sunt alcătuite din bucăţi masive de chirpici şi sunt separate de zone îngustă (cca. 1-2 m lăţime), orientate nord-sud, caracterizate prin depuneri de cenuşă şi lentile de pământ verzui, ce conţineau mari cantităţi de cochilii de scoici, oase de animale şi fragmente ceramice cu un index de fragmentare foarte ridicat (complexe contexte numite în literatura de specialitate „zone menajere”). Sub pereţii prăbuşiţi ai locuinţelor au fost găsite in situ peste 200 de vase întregi sau întregibile, piese de silex, os sau piatră, figurine antropomorfe sau zoomorfe, greutăţi de lut, piese de podoabă etc.  Sub nivelul locuinţelor construcţiilor incendiate au fost cercetate structuri de locuinţe construcţii nearse, ce păstrează aceleaşi dimensiuni şi orientare cu cele arse. Inventarul acestor structuri nearse este mai redus din punct de vedere cantitativ: au fost descoperite cca. 50 de vase întregi sau întregibile, piese de silex (inclusiv câteva lame de mari dimensiuni: aşa-numitele „superblades”) etc. În interiorul construcţiilor s-au găsit vetre (unele dintre ele cu mai multe straturi de refacere) şi/sau „instalaţii” din lut.

Cercetările geomagnetice efectuate pe tell au făcut posibilă reconstituirea structurii aşezării de pe tell dus la stabilirea modului de dispunere a construcţiilor: pe suprafaţa tell-ului, casele erau aşezate în 5 şiruri paralele, orientate N-S din care cel aflat la extremitatea sudică se adapta realităţilor terenului. Pe tell au fost identificate cca. 28 de locuinţe. Tell-ul era înconjurată de un şanţ ce măsura în lăţime cca. 5 m. În zona din imediata apropiere tell-ului (spre est şi nord) au fost identificate mai multe structuri (cca. 120) având dimensiuni şi orientări similare cu cele de pe tell. Aceasta demonstrează că întregul areal a fost intens folosit pentru diferite activităţi şi că la un anumit moment aşezarea a fost mult mai întinsă. Spre sud-vest de tell, la mică distanţă, a fost identificat cimitirul.

 

În vederea reconstruirii peisajului preistoric, pentru început s-au efectuat o serie de foraje în luncă, scopul fiind acela de a stabili în ce măsură aşezarea din mileniul al V-lea se găsea pe malul unei ape curgătoare sau a unui lac şi dacă existau posibilităţi de conectare directă cu Dunărea, care curgea la aproximativ 7 km la sud de tell. Un prim rezultat constă în observaţia că, din preistorie până în prezent lunca Dunării a fost sedimentată cu material aluvionar cu o grosime de cca. 6 m înălţime.

 

Până în prezent au fost analizate radiometric un număr de 12 probe prelevate din contexte identificate în ambele suprafeţe, ce indică un interval de 4370-4230 cal. BC.

 

Bibliografie:

Hansen et al. 2003

S. Hansen/A. Dragoman/A. Reingruber, Pietrele: Ein kupferzeitlicher Tell in Muntenien/ Rumänien. Das Altertum 48.3, 2003, 161-189.

 

Hansen et al. 2004

S. Hansen/A. Dragoman/N. Benecke/J. Görsdorf/F. Klimscha/S. Oanţă-Marghitu/A. Reingruber, Bericht über die Ausgrabungen in der kupferzeitlichen Tellsiedlung Măgura Gorgana bei Pietrele in Muntenien/Rumänien im Jahre 2002. Eurasia Antiqua 10, 2004, 1-53.

 

Hansen et al. 2005

S. Hansen/A. Dragoman/A. Reingruber/I. Gatsov, J. Görsdorf/P. Nedelcheva/S. Oanţă-Marghitu/B. Song, Der kupferzeitliche Siedlungshügel Pietrele an der Unteren Donau. Bericht über die Ausgrabungen im Sommer 2004. Eurasia Antiqua 11, 2005.

 

Pagini web:

http://www.ruhr-uni-bochum.de/ufg/Forschung/Pietrele/pietrele.html

http://www.dainst.org/index.php?id=6832&sessionLanguage=de