Șantierul arheologic Popești (jud. Giurgiu)

 

      Situare: Așezarea pre- și protoistorică de la Popești este situată la o distantă de cca. 25 km sud-vest de București, pe malul drept al Argeșului, pe capătul celui mai lung promontoriu din Câmpia Română (fig. 1).

Situl constă din trei așezări: A (acropola, numită și “Nucet”), B și C; așezările A și B sunt despărțite printr-un val de apărate și un șanț, așezările B și C sunt separate printr-un șanț de apărare (fig. 2).

Stratigrafia (fig. 3):

-         Așezarea A. Sub stratul vegetal actual se află cinci nivele de călcare de epocă Latène clasic (notate Lt II 1-5). Nivelele sunt succesive și se datează (în principal cu fragmente de amforă cu ștampile epigrafe) între cca. 150 a. Chr. și anul 2 (sau 4) p. Chr. Cele mai bine păstrate sunt resturile nivelelor inferioare - Lt II 1 și Lt II 2 -. Aceste nivele au structură similară: un sancturar cu vetre decorate (fig. 4), o fântână aflată în apropierea sanctuarului, diverse ateliere, construcții cu funcție de locuință, de regulă fiecare cu câte un bordei cu funcție menajeră. Există indicii că și nivelele superioare au păstrat această structură a așezării. Materialul arheologic constă într-o mare cantitate de ceramică locală (fig. 5), de imitație după ceramica elenistică (fig. 6) și elenistică de import, unelte, podoabe și, rar, arme de metal (mai ales fier, dar și bronz), fragmente de sticlă (recipiente și piese de port), mari cantități de monede de argint și bronz – găsite izolate sau în tezaure (fig. 7) – etc. Structura de tip urban a așezării (fig. 8), faptul că, în Muntenia acestei perioade, este situl cu cea mai mare cantitate de import elenistic și singura așezare de tip dava, amplasarea pe malul Argeșului (principala cale de comunicare între zona Dunării de Jos și Transilvania) etc. l-au făcut pe prof. Radu Vulpe să identifica așezarea de la Popești cu Argedaon, menționată în decretul din Dynisopolis pus în cinstea lui Akornion. Astfel, situl de la Popești este probabil să fi fost reședința tatălui lui Burebista.

-         Stratul următor se plasează în Hallstatt-ul mijlociu și const㠖 în principal - din resturi arhitectonice sporadice și ceramică fragmentară de tip Basarabi (aprox. sec. 8 a. Chr.).

-         Dedesubt se află un strat Hallstattian timpuriu cu resturi de locuire (construcții și gropi) și material ceramic Pre-Basarabi de tip Popești (datat aprox. sec. 10 a. Chr.). Acesta suprapune un strat cu resturi de construcții, gropi și ceramică Pre-Basarabi de tip Novaci (aprox. sec. 9 a. Chr.).

-         Straturile de dedesubt se plasează în Bronzul târziu și nu sunt despărțite de un strat steril de cele de deasupra lor: stratul cu ceramică de tip Zimnicea-Plovdiv (aprox. sec. 14 sau 13 a. Chr.) se continuă cu un val de pământ și un șanț de apărare aferent și prezintă pe alocuri două nivele de călcare; stratul cu ceramică Fundeni-Govora (fig. 9), datat cu radiocarbon înainte de 1400 a. Chr., se continuă cu o fortificație construită din cărămizi rotunde și pari de lemn. Acestea sunt singurele așezări fortificate cunoscute în Bronzul târziu din Muntenia (fig. 3).

-         Cel mai vechi nivel de locuire conține ceramică Glina și piese de silex și este foarte rău păstrat.

-         Așezarea B constă într-o locuire de epocă Latène care suprapune un strat Hallstattian timpuriu cu material ceramic Pre-Basarabi de tip Popești.

-         Așezarea C are doar urme sporadice de locuire.

*

Un sit care apare în literatura de specialitate uneori sub numele de Popești, alteori sub numele de Popești-Novaci se află la cca. 1,5 km sud-vest se află o necropolă tumulară, care suprapune resturile unei așezări multistratificate: Basarabi, Pre-Basarabi (de tip Novaci) și Bronz târziu și mijlociu (un strat Fundeni-Govora și două straturi Tei-Stejar).

Situl de la Popești era cunoscut în general în literatura de specialitate datorită davei Latène, dar săpăturile din ultimii 15 ani arată că așezarea preistorică nu era de mai mică importanță. Un rol în acest sens trebuie să-l fi jucat și amplasarea locuirii pe Argeș, principala arteră de comunicație din zonă.

 

Bibliografie (pe lângă bibliografia mai veche al cărei principal autor este RADU VULPE, lucrările mai recente sunt):

A. VULPE, “50 years of systematic archaeological excavations at the pre- and protohistoric site at Popești”, în Dacia NS 48-49, 2004-2005, p. 19-37; N. PALINCAȘ, “Social Status and Gender Relations in Late Bronze Age Popești. A Plea for the Introduction of New Approaches in Romanian Archaeology”, în Dacia NS 48-49, 2004-2005, p. 39-53; eadem, “Zur chronologischen Stellung der kannelierten (Vor-Basarbi-) Keramik von Popești, în Dacia NS 48-49, 2004-2005, p. 55-64; M.-M. STAVRESCU-BEDIVAN, “L’étude du matériel archéobotanique issu du site de Popești (1954-2000)”, în Dacia NS 48-49, 2004-2005, p. 65-70; V. DUMITRAȘCU, “The 2001 Campaign in the Early Iron Age Settlement at Popești – A Zooarchaeological Analysis”, în Dacia NS 48-49, 2004-2005, p. 71-75; C. PREDA, N. PALINCAȘ, “A Tetradrachms Hoard from Settlement “A” at Popești (District Giurgiu)”, în Dacia NS 48-49, 2004-2005, p. 77-98; N. PALINCAȘ, “Scurtă prezentare a săpăturilor din sectorul Σ al așezării de la Popești (jud. Giurgiu). Campaniile 1989-1993, în Cercetări arheologice Muzeul Național de Istorie a României 10, 1997, p. 173-192; G. TROHANI, “Așezarea de la Popești, jud. Giurgiu. Campaniile 1988-1991. Secțiunea Π. Raport preliminar”, în Cercetări arheologice Muzeul Național de Istorie a României 10, 1997, p. 193-230; N. PALINCAȘ, “Valorificarea arheologică a probelor 14C din fortificația aparținând Bronzului târziu de la Popești, județul Giurgiu”, în Studii și cercetări de istorie veche și arheologie 47, 1996, 3, p. 239 – 288 (“Archäologische Auswertung der 14C – Proben aus einer spätbronzezeitlichen Wallanlage von Popesti (Rumänien)”, în Archäologisches Korrespondenzblatt 30/2, 2000, p. 209 – 226).